CONTRAFACERE – actiunea de a contraface si rezultatul ei; reproducere frauduloasa; falsificare

Odata cu dezvoltarea mestesugurilor si a breslelor s-au inmultit cazurile de contrafacere si au fost luate primele masuri organizatorice de catre breslele de mestesugari, care au stabilit conditii pentru folosirea marcilor si au convins si autoritatile de necesitatea pedepsirii actelor de contrafacere.
Printr-o ordonanta emisa in anul 1534, Regele Francisc I al Frantei a stabilit ca marcile trebuie sa fie diferite una de cealalta, iar Carol Quintul, in anul 1544 stabileste pedeapsa cu taierea mainii drepte pentru falsificatorul unei marci, pedeapsa inlocuita mai tarziu cu amenda si, in caz de recidiva, cu munca la galere.
Prima incercare de protejare a unor produse pe teritoriul Tarilor Romanesti este considerata a fi “privilegiul” dat de domnitorul Alexandru Moruzzi, in anul 1800 pentru o “cherhana de testemeluri, bohcele, macaturi, perne, plapome…”, valabil 15 ani.
Contrafacerea nu iarta si nu exclude nici un domeniu: de la medicamente pana la piese de masini si de avioane, de la haine pana la jucarii, de la mancare si bauturi pana la electronice si electrocasnice, de la cosmetice si produse de igiena pana la materiale de constructii, de la produse de papetarie pana la accesorii vestimentare, totul se contraface pentru ca produsul contrafacut aduce castiguri insemnate contrafacatorului.
Mai mult, aceste castiguri sunt folosite pentru finantarea altor activitati ilicite, iar INTERPOL si EUROPOL au documentat legaturile existente cu alte retele transnationale de crima organizata – de trafic de persoane, trafic de droguri si, mai nou, cu organizatiile teroriste.
Raportul EUROPOL – Situation Report on Counterfeiting in the European Union realizat in cooperare cu Europol si the Office for Harmonization in the Internal Market releva faptul ca pana si organizatii precum Camorra – mafia italiana – au inceput sa se ocupe de afaceri ilegale cu falsuri, desi, in mod traditional, “obiectul lor de activitate” era legat de perceperea de taxe de protectie, trafic de droguri, jocuri de noroc si prostitutie. De cativa ani organizatiile mafiote colaboreaza cu grupurile criminale chinezesti, produsele falsificate fiind aduse in mod ilegal prin portul Napoli. Banii obtinuti finanteaza operatiuni teroriste, asa cum a fost atacul din Madrid – 2004 – caz in care vanzarea de CD-uri piratate a finantat operatiunea terorista.
In cadrul operatiunilor specifice coordonate de Interpol sunt vizate o gama larga de produse susceptibile a fi contrafacute: piese de schimb auto, cosmetice si produse de ingrijire personala, medicamente, alimente, bauturi, combustibil, detergent, pesticide, jucarii, produse electrice si electronice. Operatiunile se desfasoara in toate regiunile lumii si au ca rezultat confiscarea unor cantitati impresionante de bunuri falsificate, destructurarea retelelor de traficanti, inchiderea facilitatilor de productie si a site-urilor specializate in contrafaceri si identificarea rutelor de transport, folosite de obicei si in traficul de persoane si de droguri.
De ce este necesara abordarea fenomenului contrafacerii?
Deoarece:
– are un impact major asupra vietii si sanatatii oamenilor si asupra economiei mondiale;
– se bazeaza pe incalcarea sau folosirea frauduloasa a drepturilor de proprietate, iar inovarea si competitivitatea sunt considerate motoarele economiei mondiale;
– statisticile ultimului deceniu arata cresterea exploziva a numarului de produse contrafacute identificate la nivel mondial;
– veniturile obtinute sunt folosite la finantarea retelelor de crima organizata si a organizatiilor teroriste
Dimensiunea reala a fenomenului este imposibil de cuantificat, toate aprecierile cantitative se bazeaza pe volumul bunurilor descoperite ca fiind contrafacute, dar este unanim acceptata ideea ca este vorba de un fenomen global, ce a evoluat in mod semnificativ odata cu accesul la tehnologii moderne.